Controlul Calității pentru Materiale pentru Drumuri (MD)
Bitumul este „liantul” vital care determină rezistența drumurilor la variațiile de temperatură și solicitările traficului greu. Laboratorul nostru efectuează teste specifice pentru a caracteriza proprietățile reologice ale bitumului, asigurându-ne că acesta va rămâne flexibil iarna și stabil vara.
1. Caracterizarea Reologică a Bitumului
Determinăm consistența și sensibilitatea termică a liantului pentru a stabili dacă tipul de bitum ales este adecvat zonei climatice a proiectului.
-
Determinarea penetrației cu ac: Măsurăm consistența bitumului la o temperatură de referință (25°C). Acest test clasifică bitumul (ex. 50/70) și indică gradul de duritate al acestuia.
-
Determinarea punctului de înmuiere (Metoda cu inel și bilă): Stabilim temperatura la care bitumul trece din starea solidă în stare fluidă. Un punct de înmuiere ridicat este esențial pentru a preveni apariția făgașelor pe timp de vară.
-
Determinarea punctului de rupere Fraass: Identificăm temperatura critică la care bitumul devine fragil și se fisurează la încovoiere. Acest test este vital pentru a garanta că drumul nu va crăpa în timpul iernilor severe.
2. Durabilitatea și Rezistența la Îmbătrânire
Sub acțiunea oxigenului și a căldurii din timpul preparării mixturilor asfaltice, bitumul își schimbă proprietățile. Noi simulăm acest proces pentru a vedea cum va rezista în timp.
-
Determinarea rezistenței la întărire (Metoda RTFOT): Metoda Rolling Thin Film Oven Test simulează îmbătrânirea pe termen scurt care are loc în timpul amestecării și transportului asfaltului. Măsurăm variația masei și a proprietăților după acest proces pentru a asigura o durată de viață lungă a stratului de rulare.
3. Interacțiunea cu Agregatele
Performanța asfaltului depinde de „lipirea” perfectă între liant și piatră. Dacă bitumul se dezlipește sub acțiunea apei, drumul se va dezintegra rapid.
-
Determinarea adezivității prin metoda spectrofotometrică: Evaluăm capacitatea bitumurilor rutiere și a emulsiilor cationice de a adera la suprafața agregatelor naturale. Utilizarea spectrofotometriei ne oferă o precizie superioară față de metodele vizuale, permițând cuantificarea exactă a gradului de acoperire și a rezistenței la acțiunea apei (stripping).



